 |
Navigare |
|
|
Conducere SSMR |
|
In cadrul Adunării Generale a SSMR din data de 25 noiembrie 2017a fost ales Consiliul Director al Societãții de Știinte Matematice din România pentru mandatul 2017-2022:
Gologan Radu - Președinte
Boskoff Wladimir-Georges - Prim-vicepreședinte
Gherghe Cãtãlin - Director-general
Angelescu Nicolae - Vicepreședinte
Berinde Vasile - Vicepreședinte
Beznea Lucian - Vicepreședinte
Chiș Mihai - Vicepreședinte
Mîrșanu Alexandru-Gabriel - Vicepreședinte
Pãltãnea Eugen - Vicepreședinte
Perianu Marius - Vicepreședinte
Sanda Nicolae - Vicepreședinte
Ștefãnescu Doru - Vicepreședinte
Alexandrescu Cristian - Membru
Cipu Mihai - Membru
Constantinescu Gabriela - Membru
Dragomir Lucian - Membru
Haiducu Marian - Membru (Filiala Argeº)
Marinescu Dan Ștefan - Membru
Mortici Cristinel - Membru
Olteanu Mircea - Membru
Suciu Nicolae - Membru
Trifu Mircea - Membru
Þena Marcel - Membru
Þigoiu Victor - Membru
Vãcãrețu Daniel - Membru
|
|
Adrese de filiale ale SSMR |
|
|
Reviste ale SSM |
|
|
Matematica in presa |
|
|
Carti care trebuie citite |
|
|
Traian Lalescu-un nume peste ani
Varietati conexe, LIVIU ORNEA
Marea teorema a lui Fermat, SIMON SINGH
Numerele naturii, IAN STEWART
Cufarul lui Newton, LOUP VERLET
Ecuatia care nu a fost rezolvata, LIVIO MARIO
Universul intr-o coaja de nuca, Hawking, Stephen
Banda lui Mobius, PICKOVER, CLIFFORD A.
Doar sase numere, MARTIN REES
|
|
Evenimente |
|
|
Olimpiada Internationala de Matematica 2008, 10-22 iulie Spania -2008
International Mathematics Competition for University Students, 25-31 iulie 2008, Blagoevgrad, Bulgaria IMC
|
|
Concursuri de matematica |
|
|
Edituri |
|
|
Cele mai noi articole |
|
|
Reviste de matematica |
|
|
CITATE CELEBRE |
|
|
Aniversarile zilei |
|
|
Weblinks |
|
|
|
10 ianuarie - Aniversare GRIGORE C MOISIL
Postat de marius
la 10 January 2009 01:01:57
|
|
Viaþa ºi opera
academicianului GRIGORE C. MOISIL
Academicianul GRIGORE C. MOISIL s-a nãscut la Tulcea, la 10 ianuarie 1906. Tatãl sãu, Constantin Moisil, de asemenea academician, a rãmas ca un pionier al numismaticii româneºti; arborele sãu genealogic urcã departe în istoria Nãsãudului ºi a Maramureºului ºi este bogat în figuri de seamã ale culturii româneºti. În timpul activitãþii sale ca profesor de liceu la Tulcea, Constantin Moisil s-a cãsãtorit cu Elena, fiica învãþãtorului Hristofor Niculescu, ea însãºi institutoare. Din aceastã cãsãtorie au rezultat patru copii: Grigore C. Moisil, viitorul matematician, precum ºi încã trei copii care, toþi, au îmbrãþiºat ulterior o carierã ºtiinþificã sau universitarã.
Elevul de liceu Grigore C. Moisil atrage atenþia prin precocitatea sa; nu numai cã rezolvã probleme propuse în Gazeta matematicã, dar devine el însuºi autor de articole în care, cum observã undeva academicianul Alexandru Myller, r0;spiritul de analist ºi înclinarea spre generalitãþi se precizaur1;. Faþã de talentul sãu matematic evident, manifestat în anii de ºcoalã primarã, la Bucureºti, ºi în anii de liceu, la Vaslui ºi la Bucureºti, nu rãmînea o alegere prea mare în privinþa carierei sale. Sub presiunea unor rude ºi prieteni, care-i doreau inginer, a intrat ca student la politehnicã, secþia construcþii, dar o chemare mai puternicã îl îndrepta spre secþia de matematici a Facultãþii de ºtiinþe. Aºa se face cã Grigore C. Moisil a fost concomitent student al Politehnicii ºi al Universitãþii din Bucureºti. Dar interesul sãu pentru matematicã devine din ce în ce mai precumpãnitor; în 1929 pãrãseºte ªcoala Politehnicã, deºi trecuse deja toate examenele din primii trei ani ºi se afla student în anul IV. Dar în acelaºi an îºi susþine teza Mecanica analiticã a sistemelor continue, în faþa unei comisii conduse de Gheorghe Þiþeica ºi avînd ca membri pe Dimitrie Pompeiu ºi pe Anton Davidoglu. Aceastã tezã avea sã fie publicatã tot în 1929, la editura Gauthier-Villars din Paris. Despãrþirea de Politehnicã putea atunci sã dea impresia unui dezinteres faþã de inginerie. În fapt, dupã cum se va vedea, Moisil avea sã revinã la aceste preocupãri, dar numai dupã un lung ocol, prin domenii dintre cele mai variate ale matematicii.
Teza din 1929 era impregnatã de spiritul vremii, care, între altele, era ºi cel al naºterii Analizei funcþionale, prin cercetãri ca cele ale lui Vito Volterra. Aºa cum, în urmã cu ani, Dimitrie Pompeiu se dovedise receptiv la instrumentul integralei Lebesgue, chiar în momentul, în care aceasta apãrea, devenind unul dintre pionierii folosirii acestei integrale, Grigore C. Moisil a fost atras de ideea de funcþionalã pe care Volterra o desprinsese dintr-un ansamblu de preocupãri privind ecuaþiile integrale, integro-diferenþiale ºi funcþionale, calculul variaþiilor ºi altele. Prin modul în care a proiectat viziunea funcþionalã (în teza sa) în studiul mecanicii mediilor continue ºi, ulterior, în geometria diferenþialã, în teoria grupurilor continue ºi în mecanica ondulatorie, Grigore C. Moisil rãmâne un pionier al aplicãrii metodelor funcþionale în mecanicã ºi în geometria diferenþialã. Reacþia lui Volterra a fost promptã, consacrându-i rânduri deosebit de elogioase. În acelaºi timp, tînãrul Moisil face un stagiu în Franþa (1930-1931), dupã care urmeazã susþinerea, la Universitatea din Bucureºti, a docenþei, cu lucrarea Sur une classe de systemes d'equations aux derivees partielles de la Physique mathematigue, apoi obþine o bursã Rockefeller care-i dã posibilitatea sã ia contact cu mari matematicieni ai timpului, la Roma ºi la Paris. La sfârºitul lui 1932, când revine în þarã ºi ocupã un post de conferenþiar suplinitor la Universitatea din Iaºi, Moisil avea 1a activul sãu peste 30 de lucrãri, multe din ele publicate în periodice internaþionale de mare prestigiu, era deja citat în numeroase cãrþi ºi memorii; ºi nu avea decât 25 de ani!
Anii petrecuþi la Universitatea din Iaºi, între 1932 ºi 1939, ani în care Moisil parcurge diferite trepte ale ierarhiei didactice, fiind titularizat în noiembrie 1939 ca profesor
la catedra de calcul diferenþial ºi integral, aveau sã marcheze o turnurã spectaculoasã în preocupãrile sale ºtiinþifice. Dupã contribuþii esenþiale în mecanicã, în teoria ecuaþiilor cu derivate parþiale, în geometria diferenþialã, contribuþii care, în parte, se situau ºi în tradiþia ºcolii româneºti de Analizã matematicã (în special prin rezultatele relative la derivata areolarã introdusã de Pompeiu, rezultate corelate cu contribuþii concomitente ale profesorilor Miron Nicolescu ºi Nicolae Teodorescu), itinerarul curiozitãþii sale ºtiinþifice avea sã-l conducã într-un domeniu încã neabordat pânã atunci la noi în þarã, cel al logicii matematice. Aceastã turnurã este însã numai în aparenþã surprinzãtoare; ea era pregãtitã de mult, mai întâi prin tendinþa mai veche a profesorului Moisil de a-ºi îndrepta atenþia spre aspectele calitative, structurale, globale ale fenomenelor, apoi prin atracþia sa puternicã pentru problemele privind fundamentele ºtiinþei în general ºi ale matematicii în special. Aºa se ºi explicã incursiunile sale prin mai toate domeniile matematicii, nefãcând excepþie nici topologia, nici calculul probabilitãþilor.
Principala punte de legãturã de la analizã, mecanicã ºi geometrie la logicã a constituit-o pentru profesorul Moisil domeniul algebrei. Trebuie sã menþionãm cã chiar debutul sãu didactic la Universitatea din Iaºi s-a fãcut sub semnul Algebrei. Cursul de algebrã pe care Gr. C. Moisil l-a inaugurat în 1932 la Iaºi a constituit primul curs de algebrã modernã þinut la o universitate româneascã. Acest curs purta amprenta tratatului de algebrã al lui Van der Waerden, care, în acel moment, reprezenta versiunea cea mai actualã ºi mai plinã de perspective în dezvoltarea acestui domeniu. Era încã o etapã în procesul de structuralizare a matematicii, proces care avea sã atingã ulterior punctul culminant prin tratatul lui Nicolas Bourbaki.
În domeniul logicii, profesorul Moisil este influenþat cu precãdere de ºcoala polonezã, în special de logicile cu mai multe valori ale lui Lukasiewicz, acest Lobacevski al logicii: Filozoful stoician Chrysippos preconizase o logicã în cadrul cãreia o propoziþie nu poate fi decât adevãratã sau falsã. Dar principiul terþului exclus era deja pus sub semnul întrebãrii în domeniul teoriei mulþimilor infinite (a se vedea intuiþionismul matematic) ºi era inevitabil ca el sã se clatine ºi în domeniul calculului prepoziþional. Aºa au apãrut logicile nechrysippiene, în primul rând logica trivalentã a lui Lukasiewicz (care adãuga valorilor de adevãrat ºi fals o a treia valoare: îndoielnicul ). Profesorul Moisil construieºte un model algebric al logicii lui Lukasiewicz, model care-l conduce la elaborarea a ceea ce el a numit algebrele trivalente ale lui Lukasiewicz. Aceste algebre au, în raport cu logica modalã a lui Lukasiewicz, o situaþie similarã aceleia pe care algebrele lui Boole o au în raport cu logica clasicã.
Trecerea profesorului Moisil de la Universitatea din Iaºi la cea din Bucureºti, unde în 1942 devine profesor de analizã superioarã ºi logicã matematicã, avea sã fie marcatã, dupã câþiva ani, de o nouã etapã în activitatea sa ºtiinþificã. O idee simplã, ca toate ideile frumoase, îl conduce sã asocieze unor sisteme de ecuaþii cu derivate parþiale niºte alterne de polinoame, reducând astfel o problemã de analizã la una de algebrã linearã. Aceastã idee a dat naºtere, în anii imediat urmãtori celui de al doilea rãzboi mondial, unei întregi ºcoli algebrice de ecuaþii cu derivate parþiale. Nu era aceasta o manifestare izolatã; concomitent ºi ulterior profesorul Moisil s-a dovedit ºi în alte privinþe un maestru al transferurilor de rezultate ºi metode dintr-un domeniu al matematicii în altul, din matematicã în alte ºtiinþe sau din acestea din urmã în matematicã. Avem în vedere aplicaþiile ecuaþiilor diferenþiale în fizica matematicã, traducerea în limbajul ecuaþiilor fizicii a unor idei din teoria matricelor ºi idealurilor de polinoame sau relative la numerele hipercomplexe. Începînd cu anul 1949, dupã o absenþã din þarã de doi ani (perioadã în care a funcþionat ca ambasador al þãrii noastre la Ankara), profesorul Moisil se dedicã formãrii unor ºcoli ºtiinþifice puternice, folosind condiþiile favorabile create prin dezvoltarea vertiginoasã a învãþâmântului Matematic universitar ºi a cercetãrii ºtiinþifice în domeniul matematicii. Prin aplicarea teoriei ecuaþiilor cu derivate parþiale în probleme de mecanica mediilor continue, a reuºit sã formeze o ºcoalã corespunzãtoare, care a produs lucrãri de valoare în domeniul elasticitãþii corpurilor anizotrope ºi neomogene, în domeniul termoelasticitãþii, al vîscoelasticitãþii, dar mai ales în domeniul plasticitãþii ºi reologiei.
În afarã de ºcoala româneascã de mecanica mediilor solide deformabile, profesorul Moisil a mai creat o ºcoalã, a cãrei istorie meritã sã fie consemnatã mãcar succint. Avem în vedere ºcoala româneascã de teoria algebricã a automatelor. Preocupãrile în aceastã direcþie ale academicianului Moisil au pornit de la o întîmplare pe care singur a mãrturisit-o, cu diferite ocazii. Un tînãr inginer, Leon Livovski ulterior profesor la Universitatea din Bucureºti, i-a atras atenþia asupra unor articole din revista sovieticã r0;Electricestvor1;, privind utilizarea logicii matematice clasice în studiul circuitelor de comutaþie. În felul acesta, academicianul Moisil ia cunoºtinþã, în jurul anilor 1950, cu cercetãrile sovietice (în special ale lui ªestakov ºi Gavrilov) privind aplicaþiile logicii matematice în tehnicã. Concomitent, în Statele Unite ale Americii, Claude Shannon publicase niºte cercetãri similare, iniþiate, ca ºi cele sovietice, în jurul anului 1938. Dar dificultãþile de comunicare legate de cel de al doilea rãzboi mondial au determinat o întîrziere considerabilã în circulaþia acestor idei printre oamenii de ºtiinþã din alte þãri. Într-un articol intitulat în mod semnificativ Despre falsa împãrþire a matematicilor în matematici pure ºi matematici aplicate, Gr. C. Moisil constata cã logica matematicã rãmãsese una din puþinele ramuri ale matematicii cãreia nu i se gãsiserã încã aplicaþii în afara matematicii. Dar contactul cu cercetãrile lui ªestakov ºi Gavrilov s-a stabilit într-un moment în care cercetãrile anterioare ale profesorului Moisil în domeniul algebrei logicii citaserã deja o situaþie deosebit de favorabilã pentru aplicarea acestui instrument în studiul comunicaþiilor telefonice, al semnalizãrilor, al schemelor cu contacte ºi relee ºi în numeroase alte probleme similare ale tehnicii, fructul era copt, trebuia doar scuturat pomul, pentru a-1 culege. Ideile lui Shannon, ªestakov ºi Gavrilov aveau sã fie considerabil îmbogãþite ºi dezvoltate prin acþiunea întreprinsã de cãtre academicianul Moisil ºi o întreagã echipã de matematicieni ºi ingineri pe care a alcãtuit-o în acest scop. ªi astfel, savantul Moisil se întoarce, de astã datã pe o cale care-i era rezervatã în exclusivitate, la ingineria pe care o pãrãsise cu câþiva zeci de ani în urmã. Rând pe rând, algebrele lui Boole, corpurile finite, algebrele Lukasiewicz-Moisil (ne permitem sã propunem aceastã denumire pentru ceea ce de obicei autorii numesc algebre Lukasiewicz, deoarece considerãm cã numele lui Moisil trebuie sã fie asociat unor formaþiuni cãrora nu numai cã le-a dat naºtere, dar le-a relevat întreaga lor semnificaþie), imaginarele lui Galois ºi alte instrumente algebrice ºi logice sunt puse în miºcare pentru rezolvarea unei game variate de probleme privind analiza ºi sinteza diferitelor tipuri de mecanisme automate, fapt care conferã ºcolii româneºti de teoria mecanismelor automate unul din locurile fruntaºe pe plan mondial. La rândul lor, aceste aplicaþii tehnice au stimulat dezvoltarea logicii algebrice, profesorul Moisil fiind condus sã studieze pe aceastã cale probleme legate de calculul schemelor lui Gentzen în logica pozitivã, calculul predicatelor ºi calculul propoziþiilor de tip superior în logica trivalentã, algebrele Lukasiewicz-Moisil cu o infinitate de valori etc. Aceste cercetãri, ca ºi cele întreprinse înainte de rãzboi, au avut ºi continuã sã aibã ecou în numeroase þãri. Pentru a da un singur exemplu, vom menþiona cercetãrile de algebra logicii întreprinse la Universitatea din Bahia Blanca (Argentina) de cãtre Antonio Monteiro, Boberto Cignoli ºi alþii. Dar mai important este poate faptul cã profesorul Moisil a reuºit sã formeze la noi în þarã, în jurul anilor 1965-1970, o puternicã ºcoalã de algebra logicii; mãrturie, în acest sens, stã, între altele, volumul colectiv Logique-Automatique-Informatique publicat sub redacþia prof. Moisil, la Editura Academiei, în 1971. În acest volum, 12 tineri matematicieni contribuie, alãturi de maestrul lor, cu rezultate semnificative în probleme privind teoriile deductive, algebrele Lukasiewicz-Moisil, algebrele de Morgan, filtrele lui Stone, logica lui Heyting, ecuaþiile booleene, sinteza automatelor finite, inteligenþã artificialã etc. Aceste preocupãri sunt semnificative pentru modul în care profesorul Moisil a înþeles sã orienteze concomitent cercetarea matematicã, atât spre probleme aºa-zis speculative cât ºi spre cele aplicative, conform filozofiei sale cu care a fost consecvent de-a lungul întregii sale cariere. De o deosebitã actualitate sunt cercetãrile academicianului Moisil privind logicile cu mai multe valori ºi din alte puncte de vedere. Avem în vedere multiplele aplicaþii ale logicilor modale în umanisticã, aplicaþii care se constituie azi în curente puternice de cercetare interdisciplinarã, ºi dezvoltarea actualã a diferitelor teorii privind mulþimile ºi conceptele vagi. Încã de la început, în modelarea logicii trivalente a lui Lukasiewicz, Moisil a folosit o latice distributivã cu prim ºi ultim element, înzestratã cu un automorfism dual (negaþia) ºi douã endomorfisme (posibilitatea ºi necesitatea); era deci clar cã modelul sãu devine deosebit de pertinent din punctul de vedere al manipulãrii modalitãþilor. Cercetãrile sale ulterioare, din anii 1941 ºi 1942 (a se vedea în special articolul din Disquisitiones math. et phys. din 1942), dezvoltã cu consecvenþã o teorie a logicii modale în care astãzi discipline ca dreptul, lingvistica, semantica, sociologia ºi atâtea altele pot gãsi idei ºi metode eficace.
Din trunchiul puternic al logicilor cu mai multe valori s-au desprins, alãturi de aplicaþiile în teoria algebricã a mecanismelor automate ºi cele privind logica modalã, o a treia ramurã, care a crescut mai cu seamã în ultimii ani ai vieþii acad. Gr. C. Moisil: logica raþionamentelor nuanþate. Acestui domeniu, cãruia L. Zadeh, în Statele Unite, i-a dãruit faimoasa sa teorie a mulþimilor vagi, Gr. C. Moisil i-a dat un suflu nou, prin monografia Lecþii despre logica raþionamentului nuanþat (Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã, Bucureºti, 1975) ºi prin lucrãri ca Ensembles flous et logiques à plusieurs valeurs (Centre de recherches mathématiques, Université de Montréal, Mai 1973) ºi Sur l'emploi des mathématiques dans les sciences de l'homme (Accademia Nazionale dei Lincei, Borna, 1976). Ca ºi logica modalã, logica raþionamentelor nuanþate constituie un puternic instrument de investigaþie în disciplinele umaniste ºi sociale, unde cele mai multe idei conduc la mulþimi ºi concepte vagi.
Cu consideraþiile de mai sus suntem departe de a epuiza contribuþiile ºtiinþifice ale academicianului Gr. C. Moisil. Sunt multe rezultate despre care nu am spus nimic sau pe care le-am tratat mult prea lapidar. Nu am vorbit nimic despre rolul academicianului Moisil în dezvoltarea informaticii româneºti, a utilizãrii calculatoarelor electronice în diferitele sfere de activitate umanã, despre contribuþiile sale în domeniul filozofiei ºtiinþei ºi, în particular, al filozofiei matematicii, despre activitatea sa de pionierat în domeniul lingvisticii matematice româneºti.
Academicianul Grigore C. Moisil rãmâne, în istoria culturii româneºti, o întruchipare a savantului patriot, a omului de culturã militant, care a dãruit poporului sãu întreaga sa inteligenþã ºi energie.
Acad. Solomon Marcus
Prefaþã la volumul Opera lui Moisil
|
|
Comentarii |
|
|
Nu exista comentarii postate.
|
|
Posteaza comentariu |
|
|
Te rog conecteaza-te pentru a posta un comentariu.
|
|
Evaluari |
|
|
Evaluarea este disponibila doar membrilor.
Te rog conecteaza-te sau inregistreaza-te pentru a vota.
Nu au fost postate evaluari.
|
|
|
Conectare |
|
Ti-ai uitat parola? Solicita una noua aici.
|
|
Sondaj membri |
|
|
Inca nu exista continut pentru acest panou
|
|
Shoutbox |
|
Trebuie sa fii conectat pentru a posta un mesaj.
Nu exista mesaje postate.
|
|
Fusion Rank |
|
|
Căutare în dicţionar |
|
|
Site chess |
|
|
accesari |
|
|
puzzle |
|
|
Matematicieni despre invatamant |
|
Academician Solomon Marcus
In Tribuna Invatamantului nr 926/2007
Tribuna Invatamantului
Academician Solomon Marcus
|
|
De la recentul Bacalaureat la Raportul Comisiei Prezidentiale |
In Tribuna Invatamantului nr 910-911/2007
Tribuna Invatamantului
Academician Solomon Marcus
|
|
Fata in fata: Profesorul si elevii |
In Tribuna Invatamantului nr. 916/2007
Tribuna Invatamantului
Prof. dr. univ. Vasile Branzanescu
Situatia matematicii in invatamantul preuniversitar si universitar
in Tribuna Invatamantului nr 906-907 /2007
Tribuna Invatamantului
Prof. dr. univ. Constantin Niculescu, Univ Craiova
Raport asupra stãrii învãþãmântului matematic românesc
Prezentat la al 6-lea Congres International de matematica, Bucuresti, iulie 2007
......
Raport
|
|
HOROSCOP |
|
|
